Despre rasism

Daniel Mureşan

Că recunoaștem sau nu, toți avem în noi o doză de rasism sau șovinism. Probabil vine din istorie, din familie sau anturaj. Mă străduiesc, și vreau să cred că de cele mai multe ori reușesc, că nu sunt superior altora din punct de vedere al rasei. Istoria ne-a învățat că oamenii buni și culți pot fi xenofobi și rasiști. Îi amintesc doar pe intelectualii români adepți ai legionarismului.

Din păcate, rasismul e prezent în zilele noastre, se fac războaie și atentate din acest motiv. Încă din antichitate, oamenii erau împărțiți. Aristotel spunea: Popoarele care locuiesc în zonele cu climat rece, popoarele Europei, sunt, în general, unele pline de curaj; dar, în mod cert, ele sunt inferioare din punct de vedere al inteligenței și al dezvoltării tehnice; și, chiar dacă reușesc să-și păstreze libertatea, rămân, politicește, de nedisciplinat, neputând niciodată să-și cucerească vecinii. În Asia, popoarele au mai multă inteligență, înclinații către artă, dar le lipsește sufletul, rămânând mereu sub jugul sclavajului perpetuu. Rasa greacă, care, din punct de vedere topografic, se găsește într-o zonă intermediară, reunește toate calitățile celor două categorii de neamuri (Politice, VII). Migratorii germanici au fost printre primii care l-au contrazis…

Două milenii mai târziu, George Mc Laurin, primul negru admis la Universitatea din Oklahoma în 1948, a fost obligat să stea într-un colț, la distanță de colegii săi albi. „Unii colegi s-au uitat la mine ca la un animal, nimeni nu mi-a adresat niciun cuvânt, profesorii păreau că nici măcar nu-mi sunt alături, nici nu mi-au luat în seamă întrebările, dar m-am dedicat atât de mult studiului, încât după un timp, au început sa mă caute să explic și să clarific întrebările lor”. America, patria democrației…

Oficial, Occidentul are regimuri democratice. Dar prin acceptarea practicilor „political correctness”, se fac pași importanți spre o îmbinare a socialismului cu fascismul, toate cu complicitatea „progresiștilor”. Rasismul, xenofobia și șovinismul au devenit toxice în contextul globalizării. E nevoie de un antidot, un mix de empatie, umanism și onestitate intelectuală. Și recunoașterea noastră în privința vulnerabilității individuale și de grup. Ar fi un prim pas.